Sunt copil,iubesc,visez(pentru bunicile mele)

Viaţa prin ochii mei...eh...metafore!O lume plină de unicorni,steluţe zburătoare,pisicuţe vorbitoare,dar nimic nu este adevărat.Dar dincolo de aceste metafore este un lucru mai important, la care orice copil visează:să aibă o bunică.Câteodată mă întreb cum văd aceste fiinţe speciale viaţa prin ochii lor.Nu cred că ele văd unicorni şi tot felul de metafore!Prin ochii lor,viaţa este doar un fir lung de mătase în care am apărut şi eu,fericitul eveniment al familiei.Nu cred că ele m-ar împiedica să visez,să zbor alături de vrăbiuţe.Ele mă susţin în tot ceea ce fac şi nu mă descurajează!Pur şi simplu iubirea faţă de bunică este un lucru de neuitat...un lucru nemaipomenit.Viaţa prin ochii lor nu este o experienţă nouă sau aşa ceva.Este doar un..fir al vieţii!Îmi povestesc despre ele,despre evenimentele frumoase din viaţa lor şi din zâmbetul lor observ că ele retrăiesc din nou acele momente frumoase care s-au întâmplat în viaţa lor.Îmi povestesc evenimente din copilăria lor,şi,când le văd zâmbind simt că mi se umple inima de bucurie.Pur şi şimplu ele sunt ca primele persoane din viaţa mea pe care vreau să le văd râzând.Le iubesc.Sunt persoanele din viaţa mea care mă încurajează şă fiu un om mai bun.Sunt copil,iubesc,visez!Dar mai ales îmi iubesc bunicile la fel de mult ca şi pe mama mea.